Piața petrolului a intrat într-o fază de confruntare între două forțe opuse. Pe de o parte, prețurile sunt puse sub presiune de cea mai puternică creștere a stocurilor din SUA din ultimele luni. Pe de altă parte, escaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran a prevenit o prăbușire, oferind un „coton geopolitic”. Drept rezultat, WTI se tranzacționează în jurul nivelului de 64,00–66,00 USD, în timp ce investitorii dezbat care factor va avea câștig de cauză.
WTI se tranzacționa în jur de 64,40 USD în sesiunea de dimineață europeană de joi, corectând după maximul intraday din februarie atins miercuri, în jur de 64,14 USD. Piața se confruntă acum cu un veritabil „tug-of-war”: o acumulare masivă de stocuri în SUA versus o primă de risc geopolitic ce susține prețurile.
Presiunea din partea ofertei
Datele publicate de US Energy Information Administration sunt greu de ignorat: pentru săptămâna încheiată la 6 februarie, stocurile comerciale de țiței au crescut cu 8,53 milioane de barili, la 428,8 milioane de barili. Nu a fost doar o creștere, ci un adevărat șoc față de așteptările pieței, care anticipau un declin de 0,2 milioane de barili. API raportase anterior o cifră și mai impresionantă (+13,4 milioane de barili după o scădere de 11,1 milioane în săptămâna precedentă), conturând un semnal clar negativ.
Factorul Iran ca singurul factor de reținere
Dacă nu ar fi riscurile geopolitice, WTI ar testa deja niveluri mult sub 60,00 USD. În schimb, evenimentele se desfășoară ca o formă sofisticată de șantaj. După întâlnirea cu premierul israelian Netanyahu, președintele Trump a declarat că nu au fost luate „decizii ferme”, dar discuțiile vor continua. În același timp, Casa Albă ia în considerare trimiterea unui al doilea portavion în Orientul Mijlociu — un semnal clasic de pre-război.
OPEC+ adoptă o atitudine de așteptare
Raportul OPEC din februarie a avut un ton prudent. Prognozele de creștere a cererii au fost menținute la 1,38 mb/zi pentru 2026 și 1,34 mb/zi pentru 2027. Dar aceste cifre ascund un semnal îngrijorător: OPEC+ se așteaptă acum ca cererea globală de petrol să scadă cu 400 kb/zi în trimestrul al doilea față de trimestrul întâi — suficient pentru a crea un surplus de ofertă modest, dar semnificativ.
Deciziile-cheie sunt amânate până la ședința online a comitetului de monitorizare din 1 martie, când grupul va decide dacă va prelungi constrângerile de producție.
Piața muncii din SUA susține cererea
Interesant este că piața muncii din SUA arată o reziliență neașteptată: Nonfarm Payrolls pentru ianuarie au ieșit la +130.000 (după +48.000 anterior), mult peste consensul de +70.000, iar șomajul a scăzut la 4,3% (de la 4,4%). Acesta este un factor de susținere indirectă pentru cererea de petrol și pentru prețuri și limitează scăderile, chiar și în contextul creșterii stocurilor.
Publicări pe termen scurt
Participanții la piață vor urmări, de asemenea, raportul săptămânal Baker Hughes privind numărul de sonde, mâine la 18:00 GMT. Precedentul raport Baker Hughes a indicat o creștere a numărului de sonde active la 412 (față de 411, 410, 409 etc.). O flotă de foraj în creștere în SUA este un factor negativ pentru prețul petrolului, însă efectul tinde să fie de scurtă durată. Un factor de influență mai important pe termen scurt va fi probabil publicarea indicelui CPI din SUA la 13:30 GMT, care poate mișca atât dolarul, cât și piețele de mărfuri, inclusiv petrolul.
Tabloul tehnic
Din punct de vedere tehnic, contractele futures WTI (CL pe platformele de tranzacționare) rămân într-un canal ascendent format pe graficul daily de la începutul anului, iar trendul pe termen mediu rămâne moderat bullish.
Doar cele două forțe fundamentale menționate creează o dilemă: un breakout sustenabil peste 65,00–66,00 USD ar necesita, cel mai probabil, o escaladare suplimentară a situației din Iran și o scădere puternică a stocurilor de țiței din SUA. Orice de-escaladare combinată cu stocuri persistent ridicate sau în creștere ar declanșa încasări imediate de profit și o corecție înapoi spre 60,00 USD (zona 200-EMA lunară)–61,00 USD (zona 50-EMA daily).
Cel mai probabil scenariu pentru februarie–martie — status quo: WTI rămâne între 62,00 $ și 66,00 $.
Prima de risc geopolitic va compensa creșterea stocurilor, în timp ce OPEC+ își păstrează flexibilitatea până când situația Iranului va fi clarificată.
Concluzie
WTI este „între ciocan și nicovală”. Fundamentele (stocuri, prognoze OPEC+) indică un surplus și presiune descendentă; geopolitica (Iran, desfășurarea de portavioane, ultimatumurile lui Trump) creează un deficit artificial de teamă care împinge prețurile în sus.
Ideea principală: în acest moment, piața tranzacționează probabilitatea unui război, mai degrabă decât piața fizică a petrolului. Atâta timp cât factorul Iran rămâne „pe masă”, o scădere sub 60,00 $ este puțin probabilă chiar și în condițiile unor acumulări mari de stocuri. Orice diminuare a retoricii dinspre Washington sau Teheran va expune imediat cererea reală slabă și surplusul.
Investitorii ar trebui să se pregătească pentru o perioadă de volatilitate accentuată, în care deciziile sunt influențate la fel de mult de „situation rooms” de la Casa Albă cât și de reuniunile OPEC. Următorii catalizatori sunt știrile privind negocierile și orice anunț referitor la noi consultări. Până atunci, WTI va „lucra” nivelurile psihologice 64,00, 65,00 și 66,00, reacționând la fiecare tweet al lui Trump și la fiecare mișcare de portavion în Golf.