Perechea EUR/USD continuă să se tranzacționeze într-un interval îngust, reflectând indecizia atât a cumpărătorilor, cât și a vânzătorilor. Marți, vânzătorii au consemnat un minim la 1,1558, dar au încheiat ziua de tranzacționare în zona 1,16. Nici cumpărătorii nu au reușit să preia inițiativa asupra perechii: după ce au atins un vârf la 1,1629 (maximul de marți), nu au putut menține acel nivel, coborând la 1,1611 spre finalul sesiunii de marți.
Miercuri, traderii au „plutit” din nou într-un coridor de preț relativ îngust. Cumpărătorii de EUR/USD încearcă să străpungă nivelul de rezistență de la 1,1630 (linia superioară a Bollinger Bands pe graficul de 4 ore), în timp ce vânzătorii încearcă să împingă prețul sub nivelul de suport de la 1,1570 (linia mediană a Bollinger Bands pe același interval de timp). Totuși, perechea se deplasează, în esență, în interiorul acestui interval, oscilând înainte și înapoi de-a lungul limitelor sale.
Un sprijin de fundal pentru cumpărătorii de EUR/USD a venit din partea indicilor IFO publicați miercuri. Spre deosebire de datele ZEW dezamăgitoare, raportul de miercuri a fost destul de contradictoriu.
Principalul indice al climatului de afaceri din Germania a ieșit ușor peste prognoza consens, deși a reflectat o dinamică negativă. Luna aceasta, indicele a scăzut la 86,4 – cel mai jos nivel din februarie anul trecut, în timp ce majoritatea analiștilor anticipau un declin mai pronunțat, până la 86,1.
O altă componentă a raportului – indicele de evaluare a situației curente de la IFO – a depășit așteptările experților, menținându-se la nivelul lunii precedente, de 86,7 (în condițiile în care se prognoza o scădere până la 86,0). Acest lucru indică faptul că mediul de afaceri german își evaluează poziția actuală ca fiind mai rezilientă decât se așteptau mulți analiști.
În schimb, indicele așteptărilor a fost dezamăgitor. Acesta nu doar că a scăzut de la valoarea din februarie, de 90,2, la 86,0 (cel mai redus nivel din februarie 2025), dar a ieșit și sub majoritatea prognozelor (86,6). Nu este surprinzător, pentru că aici se concentrează principalul pesimism legat de geopolitică și de prețurile la energie.
Merită remarcat și decalajul sectorial: în timp ce pesimismul crește în sectorul industrial, serviciile dau dovadă de o reziliență mai mare la șocurile actuale. Per ansamblu, raportul publicat miercuri sugerează că firmele germane (deocamdată) nu percep o deteriorare bruscă a condițiilor curente, dar sunt mai pesimiste cu privire la perspectivele viitoare.
Semnalele contradictorii din raportul IFO practic nu au ajutat nici cumpărătorii, nici vânzătorii perechii EUR/USD.
Factorii geopolitici ridică, de asemenea, mai multe întrebări decât răspunsuri. Statele Unite transmit simultan semnale despre un posibil progres diplomatic cu Iranul (pe care iranienii îl neagă), în timp ce își consolidează prezența militară în regiune.
De exemplu, marți, Donald Trump a declarat că SUA și Iranul, prin intermediari, au ajuns la un acord asupra a 15 puncte ale unui potențial acord viitor. În special, potrivit lui Trump, Teheranul „a acceptat că nu va avea niciodată arme nucleare”.
Potrivit The New York Times, planul Washingtonului vizează programul de rachete balistice al Iranului, programul nuclear al țării și problemele legate de transportul maritim. În plus, surse iraniene citate de Reuters susțin că Pakistan sau Turcia ar putea servi drept locuri de desfășurare pentru negocieri menite să ducă la dezescaladarea războiului din Golful Persic.
La nivel oficial, Iranul neagă orice acord cu SUA. Cel puțin în public, Teheranul afișează o poziție intransigentă. De pildă, un înalt reprezentant al forțelor armate iraniene a caracterizat declarațiile lui Trump drept o „operațiune psihologică”, afirmând că americanii negociază „cu ei înșiși” pentru a stabiliza piața petrolului și pentru a pregăti noi cicluri de escaladare.
Este important de menționat că loviturile anterioare ale SUA asupra Iranului (atât din acest an, cât și din anul trecut) au fost într-adevăr precedate de semnale „soft” sau pline de speranță din partea lui Trump. Prin urmare, temerile iraniene în acest context sunt justificate. Mai mult, Statele Unite continuă să își consolideze gruparea militară din regiune. Pentagonul redeploiază forțe speciale, pușcași marini și parașutiști în Orientul Mijlociu. În cercurile militare este discutat un scenariu care implică capturarea insulei Kharg, prin care trec aproximativ 85–90% din exporturile de petrol ale Iranului. Dacă negocierile eșuează (adică dacă iranienii resping așa-numitul plan de „dezescaladare în 15 puncte”), este foarte probabil ca Trump să încerce să „închidă” economia iraniană prin control fizic asupra terminalelor sale petroliere.
Mai există și un alt factor – ca să spunem așa, „material de reflecție”. Termenul limită amânat al ultimatumului expiră vineri, iar Trump inițiază întotdeauna o escaladare serioasă după închiderea piețelor globale pentru weekend (din nou, urmând precedentul operațiunilor anterioare).
Miza este foarte ridicată: dacă operațiunea planificată este un succes (pentru SUA), Iranul va pierde aproape toate intrările de valută, iar conducerea sa se va confrunta cu alegerea de a accepta celebrii „15 pași ai acordului” sau de a se confrunta cu un default intern. Pe termen scurt, piața petrolului ar putea urca la 120–130 de dolari (din cauza incertitudinii), însă pe termen mediu prețurile ar putea să se prăbușească brusc dacă SUA garantează siguranța transportului maritim în strâmtoare și/sau reia livrările de petrol aflate sub controlul său.
În schimb, dacă operațiunea militară de capturare a insulei Kharg eșuează (adică dacă forțele de debarcare întâmpină o apărare eficientă, suferă pierderi grele și/sau nu reușesc să mențină controlul asupra insulei), petrolul ar putea să explodeze spre 150–200 de dolari, cu toate consecințele de rigoare.
Într-un asemenea context de incertitudine, orice decizie de tranzacționare pare riscantă. Dacă zvonurile privind negocierile dintre SUA și Iran se confirmă (părțile cad de acord să organizeze o rundă de discuții), interesul pentru activele de risc se va întări din nou, iar perechea EUR/USD se va stabiliza în zona nivelului 1,16. Însă, cu cât termenul ultimatumului se apropie mai mult fără niciun progres diplomatic, cu atât poziția dolarului ca activ de refugiu va deveni mai puternică.
În aceste condiții, atât pozițiile long, cât și cele short pe perechea EUR/USD par nesigure: lumea își ține răsuflarea în așteptarea unei rezolvări geopolitice al cărei rezultat este imposibil de anticipat.