Ieri, prețurile petrolului și-au continuat creșterea rapidă. Este clar că majorarea prețului petrolului nu se va limita la avansul de aproape 50% din martie și va continua în următoarele două luni. Pe fondul escaladării conflictului din Golful Persic, prețurile s-ar putea stabiliza la 200 de dolari pe baril. Chiar dacă OPEC+ decide să crească producția pe 5 aprilie, este puțin probabil ca acest lucru să aibă un impact semnificativ asupra pieței: închiderea Strâmtorii Hormuz și atacurile asupra infrastructurii de petrol și gaze au dus deja la o reducere de aproape 20% a producției țărilor cartelului în luna martie.
Situația din Golful Persic rămâne extrem de tensionată. Prezența unei confruntări militare directe, împreună cu atacurile asupra principalelor facilități de extracție și transport al petrolului, creează un nivel de risc fără precedent pentru aprovizionarea globală cu țiței. Panica din piață, alimentată de temerile legate de posibile penurii, amplifică și mai mult situația, împingând prețurile în sus. Deși declarațiile lui Trump și promisiunile sale de a pune capăt războiului influențează piața și temperează ușor impulsul ascendent, marii consumatori de petrol, precum China, India și statele Uniunii Europene, resimt deja consecințele creșterii prețurilor.
Majorarea costurilor de producție va duce inevitabil la prețuri mai ridicate pentru produsele finite, ceea ce ar putea declanșa presiuni inflaționiste și încetini creșterea economică. Autoritățile europene sunt deja nevoite să caute surse alternative de energie și să își revizuiască strategiile energetice; totuși, o diversificare rapidă, care să reducă dependența energetică, este dificil de realizat. În același timp, țările exportatoare de petrol, în pofida unor volume mai mici de producție, ar putea beneficia de creșterea bruscă a prețurilor, compensând pierderile prin prețul mai mare al fiecărui baril vândut.
Între timp, pe fondul intensificării crizei energetice, Iranul a făcut un pas important pentru a-și consolida controlul asupra uneia dintre arterele-cheie ale lumii – Strâmtoarea Hormuz. Adjunctul ministrului de externe iranian, Kazem Gharibabadi, a anunțat elaborarea unui protocol cu statul vecin Oman, care, în esență, supune mișcările navelor prin această rută maritimă vitală supravegherii iraniene. Strâmtoarea, practic închisă încă de la începutul actualului conflict, ar putea deveni acum o sursă de venit pentru Republica Islamică, deoarece protocolul prevede perceperea de taxe de la armatori.
Acest demers al Teheranului nu reprezintă doar o încercare de a profita financiar de pe urma situației; este o mișcare strategică menită să demonstreze influența sa tot mai mare în regiune. Noul acord cu Oman, dacă va fi implementat, ar putea spori și mai mult presiunea asupra comunității internaționale, plasând armatorii în situația de a alege între a plăti un fel de tribut Iranului sau a se confrunta cu riscuri și incertitudini mai mari.
În ceea ce privește situația tehnică actuală a petrolului, cumpărătorii trebuie să depășească cea mai apropiată rezistență la 113,36 $. Acest lucru le va permite să vizeze nivelul de 118,88 $, deasupra căruia va fi destul de dificil de străpuns. Ținta următoare va fi în jurul valorii de 124,86 $. În cazul unei scăderi, urșii vor încerca să preia controlul la 106,83 $. Dacă vor reuși, străpungerea acestui interval ar reprezenta o lovitură semnificativă pentru pozițiile „bullish” și ar împinge prețurile petrolului în jos, către minimul de 100,40 $, cu perspective de noi scăderi până la 92,54 $.