Factorii fundamentali geopolitici și politici, de regulă, nu „rezistă mult” fără un suport informațional constant. Luați, de exemplu, evenimentele recente din Venezuela. Acțiunile întreprinse de Statele Unite în Venezuela au declanșat un val de aversiune față de risc, permițând dolarului, activ de refugiu, să se întărească. Totuși, „pista venezueleană” a fost repede dată uitării atunci când Maduro a ajuns într-o închisoare americană, iar puterea din țară a trecut în mâinile unor politicieni care au fost nevoiți să coopereze cu SUA.
Ne putem aminti și alte episoade geopolitice care au declanșat, pentru scurt timp, creșteri ale volatilității pe piețe. De exemplu, în noiembrie anul trecut, prim-ministrul japonez Fumio Kishida a declarat că Japonia „ar putea recurge la intervenție militară dacă China încearcă să preia controlul asupra Taiwanului”. La acel moment, relațiile Japoniei cu China s-au deteriorat semnificativ, iar cererea de active de refugiu pe piața valutară a crescut. Totuși, acest factor geopolitic (din fericire) nu a mai fost alimentat ulterior, permițând traderilor să „închidă capitolul” respectiv.
„Cazul Iran” este, în acest context, mai persistent și probabil va rămâne în centrul atenției pentru o perioadă mai lungă. Totuși, dacă părțile se așază cu adevărat la masa negocierilor și avansează spre un acord, agenda geopolitică își va pierde treptat din intensitate. Acest lucru este valabil mai ales în scenariul în care Iranul deblochează Strâmtoarea Hormuz și reia navigația în regiune. Într-o astfel de situație, rapoartele macroeconomice și perspectivele de divergență a politicilor monetare dintre European Central Bank și Federal Reserve vor reveni în prim-plan. Dacă dolarul se simte în siguranță în „bucătăria geopolitică”, pozițiile lui par mult mai puțin clare atunci când sunt luate în calcul factorii macroeconomici.
Potrivit mai multor experți (în special analiști de la Commerzbank), este puțin probabil ca European Central Bank să se grăbească să majoreze dobânda de politică monetară în aprilie, dacă armistițiul de două săptămâni este menținut într-o anumită formă – fie printr-un acord, fie prin prelungirea procesului de negociere. Formal, acest lucru reprezintă un semnal negativ pentru euro (și pentru cumpărătorii de EUR/USD). Totuși, este important de reținut că, în aceleași condiții, Fed va începe probabil să transmită semnale privind disponibilitatea de a reduce dobânzile. Rapoartele macroeconomice recente (NFP, ISM Services) au alimentat retorica de relaxare a Fed.
Mai exact, potrivit celor mai recente date Non-Farm Payrolls, câștigurile orare medii în martie au crescut cu doar 0,2% lună la lună, iar ritmul anual s-a temperat la 3,5% (minim al ultimilor ani). Pentru Fed, acesta este un semnal că presiunile inflaționiste generate de piața muncii se diminuează. În plus, piața muncii continuă să se răcească, în pofida creșterii „explozive” a angajărilor din martie, determinată în principal de sectorul sănătății, odată cu revenirea angajaților după grevele din februarie. Este clar că vorbim despre un factor punctual, nu despre un trend sustenabil. De asemenea, multe alte componente ale raportului Non-Farm din martie au ridicat semne de întrebare – cum ar fi scăderea ratei de participare la forța de muncă la 61,9% și creșterea ratei șomajului U-6 la 8,0% (de la 7,9%). În plus, durata medie a săptămânii de lucru a scăzut la 34,2 ore.
Indicele ISM Services, publicat luni, nu a făcut decât să accentueze imaginea negativă, în ciuda faptului că valoarea „principală” a rămas în zona de expansiune. Între timp, subindicele pentru ocupare a scăzut la 45,2, ceea ce indică faptul că angajatorii își reduc activ forța de muncă. Sectorul serviciilor este esențial pentru economia SUA, astfel încât aceste evoluții indică riscul unei „aterizări dure”.
Atenția ar trebui îndreptată și către raportul privind comenzile de bunuri de folosință îndelungată, publicat marți. Volumul total al comenzilor de bunuri de folosință îndelungată a scăzut cu 1,4%, marcând cel mai redus nivel de la octombrie anul trecut. Sectorul aviației a fost principalul factor de frânare, comenzile prăbușindu-se cu aproape 30% (-28,6%). Deși este un sector volatil, o astfel de dinamică trage în jos întregul PIB industrial.
Toate aceste semnale macroeconomice sunt, deocamdată, în mare măsură ignorate, întrucât geopolitica rămâne în prim-plan. Totuși, dacă (sau când) „tunurile vor tăcea” în Orientul Mijlociu, piața va întoarce pagina acestui capitol și va observa că economia americană se răcește mai rapid decât cea europeană. Perspectivele reducerilor de dobândă ale Fed vor reveni în centrul atenției, pe fondul atitudinii de așteptare și observare a European Central Bank. Merită menționat că actualizatul dot plot din martie anticipează în continuare o singură reducere de dobândă în acest an, iar în iunie Fed va fi condusă de protejatul lui Trump, Kevin Warsh.
Cu alte cuvinte, dacă acțiunile militare din Orientul Mijlociu nu vor fi reluate, perechea EUR/USD este probabil să își mențină impulsul ascendent – chiar și după ce „euforia” inițială legată de încetarea focului se va disipa.
Principalul prag de preț în acest context este nivelul de rezistență 1,1720 (limita inferioară a norului Kumo pe graficul daily). După cum putem vedea, cumpărătorii nu au reușit să străpungă impulsiv acest nivel de rezistență, reacționând la știrile despre încălcările armistițiului. Prin urmare, nu este cazul să ne grăbim acum cu poziții long: dacă taurii EUR/USD nu depășesc această țintă în următoarele câteva zile, vânzătorii vor recâștiga inițiativa, iar perechea se va stabiliza probabil în intervalul 1,1610–1,1690. Pozițiile long vor fi relevante doar în cazul în care cumpărătorii sparg nivelul de 1,1720 și se consolidează deasupra lui. În acest scenariu, următoarea țintă a mișcării ascendente va fi zona 1,1800, care corespunde liniei superioare a norului Kumo pe graficul daily.