Deși creșterea prețului aurului pare să se fi oprit temporar, băncile centrale continuă să transmită un mesaj clar pieței: rămân cumpărători sistematici și folosesc perioadele de corecție a prețurilor pentru a-și majora pozițiile, chiar și în condiții de incertitudine economică ridicată. Datele recente ale World Gold Council arată că, în luna martie, băncile au acționat per ansamblu ca vânzători neti, reducându-și rezervele cu 30 de tone, în principal din cauza vânzărilor de amploare din Turcia și Rusia.
Cu toate acestea, contextul fundamental pentru piața metalelor prețioase rămâne pozitiv, deoarece mai multe țări au continuat să își mărească rezervele în timpul corecției de preț. Printre cei mai activi cumpărători s-au numărat Polonia, Uzbekistan și Kazahstan, în timp ce China și-a continuat seria prelungită de acumulare de aur. Pentru investitori, factorul important nu este presiunea pe termen scurt din partea vânzătorilor într-o anumită lună, ci tendința susținută care s-a conturat în ultimii câțiva ani.
Achiziția de aur este privită tot mai mult ca o componentă strategică de politică, determinată de dorința de diversificare a rezervelor, de riscurile geopolitice și de reducerea constantă a dependenței de dolarul american. În centrul acestei dinamici se află China. People's Bank of China își majorează rezervele de aur de 18 luni consecutive. Deși țara nu pare să se concentreze exclusiv pe fluctuațiile de preț pe termen scurt, datele disponibile indică faptul că achizițiile sunt activate în perioadele de slăbiciune relativă a pieței.
În luna martie, banca centrală a Chinei a cumpărat 8 tone de aur — cel mai ridicat volum lunar de achiziții din decembrie 2024 — realizate într-o perioadă în care prețurile se aflau cu aproximativ 16% sub maximele atinse în ianuarie 2026. În pofida importanței cererii din China, ponderea relativ scăzută a aurului în structura rezervelor oficiale rămâne un factor important pe termen lung. Potrivit World Gold Council, aceasta se situează în prezent la aproximativ 15% din totalul activelor de rezervă la nivel global, ceea ce indică un potențial considerabil pentru o realocare suplimentară.
Chiar și în condițiile unor prețuri ridicate, piața continuă să atragă noi participanți. Decizia Kosovo de a include aurul în rezerve pentru prima dată demonstrează clar că până și băncile centrale mai mici încearcă să își consolideze stabilitatea activelor prin investiții în metale prețioase. Extinderea bazei de cumpărători confirmă faptul că importanța aurului în sistemul financiar global nu se diminuează, ci, dimpotrivă, se consolidează treptat.
O atenție deosebită ar trebui acordată schimbării tiparelor de comportament ale băncilor centrale: cererea lor devine mai puțin sensibilă la nivelul prețurilor decât în ciclurile anterioare ale pieței. Analiștii consideră că acest lucru indică o schimbare a accentului de la evaluarea pe termen scurt a prețului către obiective strategice pe termen lung. În consecință, se formează așa-numitul „prag structural” al prețului aurului.
Deși activitatea speculativă și fluxurile către ETF-uri pot amplifica în continuare volatilitatea pe termen scurt, cererea din partea sectorului oficial acționează ca un factor de stabilizare în timpul corecțiilor de piață. Totuși, acest lucru nu exclude posibilitatea unor scăderi mai profunde.
Cu toate acestea, atâta timp cât băncile centrale continuă să privească aurul ca pe o componentă esențială a strategiei lor de rezerve, este probabil ca episoadele de corecții semnificative să fie însoțite de o revigorare a cererii suverane. În prezent, piața pare să se afle într-o fază de consolidare, în așteptarea unor noi factori macroeconomici. Între timp, băncile continuă să acumuleze aur în umbră – iar acest factor ar putea deveni una dintre principalele forțe de sprijin pentru prețuri până la sfârșitul anului 2026.