Perechea euro/dolar a actualizat astăzi minimul săptămânii, ca reacție la escaladarea situației din Orientul Mijlociu, iar în pofida discuțiilor intense privind un „memorandum de înțelegere”, Statele Unite și Iranul au făcut schimb de lovituri, ceea ce pune sub semnul întrebării perspectivele procesului diplomatic.
Potrivit CNN, forțele americane au efectuat un atac aerian asupra unei ținte militare din interiorul Iranului, după ce Teheranul a lansat patru drone de atac asupra unei nave comerciale care arbora pavilionul SUA. Forțele americane au interceptat vehiculele aeriene fără pilot și apoi au lovit un lansator terestru folosit pentru UAV-uri în zona Bandar Abbas, împiedicând astfel o a cincea lansare.
La rândul său, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a anunțat că a ripostat atacând o bază aeriană americană din Kuweit, de unde ar fi provenit lovitura asupra Iranului.
Ca reacție la incident, traderii au împins EUR/USD către un minim săptămânal și au testat zona de 1,15, perechea coborând până la 1,1587. În același timp, vânzătorii nu au reușit să își mențină pozițiile — chiar la începutul sesiunii europene, perechea a revenit în zona de 1,16, unde se tranzacționează pentru a patra zi consecutiv.
Aceasta sugerează că vânzările sub intervalul 1,1610–1,1670 rămân riscante, chiar dacă aversiunea față de risc crește. Judecând după reacția pieței, investitorii continuă să încorporeze în prețuri un scenariu de escaladare limitată și de continuare a pistei diplomatice dintre Statele Unite și Iran. În pofida schimbului de lovituri de astăzi, prețul petrolului crește doar moderat, iar cererea pentru active de refugiu, inclusiv dolarul american, rămâne relativ redusă. Toate acestea indică faptul că participanții la piață nu văd incidentul ca pe începutul unei reluări la scară largă a conflictului.
Ce explică această reziliență a pieței? În mare măsură, reacția atenuată reflectă faptul că procesul de negociere nu a fost deturnat în mod ireversibil. Pentru ambele țări, o nouă fază de acțiuni militare la scară largă ar reprezenta un scenariu „lose–lose”, în care costurile politice și economice ar depăși cu mult orice potențiale beneficii.
Statele Unite, de exemplu, riscă stagflația, pe fondul accelerării inflației CPI și PCE și al încetinirii creșterii PIB. În cazul reluării ostilităților, Brent ar putea urca la 110–120 de dolari pe baril, cu consecințele aferente — dobânzi de politică monetară mai ridicate din partea Federal Reserve, risc crescut de recesiune ș.a.m.d. Trebuie amintit, de asemenea, că alegerile parlamentare la jumătate de mandat din SUA sunt programate în noiembrie, iar până atunci Casa Albă are nevoie să arate succese de politică externă, nu să fie percepută că antrenează țara într-un nou „război fără sfârșit” în Orientul Mijlociu. O campanie aeriană prelungită sau, cu atât mai mult, una terestră ar putea costa administrația Trump sprijinul alegătorilor centriști, sensibili atât la prețurile la pompă, cât și la pierderile de vieți în rândul militarilor americani.
Un război la scară largă ar fi dezavantajos și pentru Iran, în principal din cauza vulnerabilității economice. Republica Islamică depinde puternic de exporturile de petrol și de canalele de comerț extern; o blocadă a Strâmtorii Hormuz, pe care Teheranul o folosește ca pârghie, lovește de fapt și în Iran. Fără veniturile din petrol și pe fondul unei inflații galopante, rialul riscă să se prăbușească, ceea ce ar paraliza piața internă. Mai mult, un conflict de amploare ar crește riscul de distrugere a infrastructurii energetice a țării, active construite de-a lungul a zeci de ani. În pofida arsenalului substanțial de rachete balistice și drone al Iranului, forțele militare americane au capacitatea de a dezactiva infrastructura-cheie de petrol și gaze.
Din aceste motive, majoritatea participanților la piață sunt convinși că negociatorii vor reuși în cele din urmă să găsească un teren comun și să ajungă la un acord reciproc costisitor, dar stabilizator. În plus, intermediari din Pakistan și Oman au confirmat pregătiri pentru noi contacte între Washington și Teheran, iar ambele părți lasă în continuare deschisă posibilitatea unui acord legat de programul nuclear.
Reacția reținută a pieței de astăzi arată că investitorii nu se așteaptă la un „happy end” imediat, sub forma redeschiderii rapide a Strâmtorii Hormuz, dar continuă să considere dezescaladarea drept scenariul de bază.
Participanții la piață s-au adaptat deja la episoade de „escaladare controlată”: schimburile de lovituri sunt privite mai degrabă ca mijloace de presiune în negocieri decât ca abandonarea ideii unui acord.
Din aceste motive, traderii sunt reticenți să deschidă poziții direcționale mari, fie în favoarea dolarului „sigur”, fie în favoarea euro „de risc”. Este probabil ca EUR/USD să continue să se tranzacționeze în coridorul 1,1610–1,1670 — liniile inferioară și superioară ale benzilor Bollinger pe graficul H4 — până la soluționarea definitivă a conflictului din Orientul Mijlociu. În aceste condiții, se justifică luarea în calcul a deschiderii de poziții long și short în apropierea limitelor coridorului.