Raportul publicat recent privind creșterea IPC din SUA nu a fost în favoarea dolarului american. Toate componentele publicării au ieșit în zona roșie, reflectând o încetinire a inflației. Acest lucru a lovit puternic dolarul, care s-a aflat sub presiune și nu a reușit să valorifice factorul geopolitic, în pofida unei noi runde de escaladare în Orientul Mijlociu. Mai exact, perechea EUR/USD a crescut cu aproape 100 de pips (față de minimul intraday), testând nivelul de rezistență de 1,1460, care corespunde liniei superioare a benzilor Bollinger pe intervalul de timp H4. Alte perechi valutare și-au modificat în mod similar configurațiile, reflectând slăbirea generală a dolarului.
Din punctul meu de vedere, o astfel de reacție a pieței este pe deplin justificată, având în vedere dinamica indicatorilor cheie și a principalelor componente ale raportului.
Indicele total al prețurilor de consum (CPI) a scăzut la -0,4% lună la lună în iunie, față de o scădere prognozată la -0,1%. Acest indicator a intrat în teritoriu negativ pentru prima dată din aprilie anul trecut și a atins un minim al ultimilor șase ani. De la an la an, CPI total a încetinit, de asemenea, puternic, de la 4,2% (maxim al ultimilor trei ani) la 3,5%. Majoritatea analiștilor anticipau o scădere mai modestă, până la 3,8%.
Inflația de bază a încetinit și ea, deși marea majoritate a experților se aștepta ca indicatorii de bază să rămână în iunie la nivelul din mai. De la lună la lună, indicatorul de bază a fost de zero (0,0%), în timp ce piața se aștepta la o creștere până la 0,2%. De la an la an, CPI de bază a încetinit la 2,6%, de la 2,9% în mai. Prognoza era de 2,8%.
Structura inflației totale arată că factorii energetici au jucat un rol semnificativ în scăderea acesteia. Indicele energiei a scăzut cu 5,7% în iunie (după o creștere substanțială în lunile anterioare), iar declinul prețurilor la benzină a fost unul dintre principalii factori care au stat la baza reducerii generale a CPI.
Astfel de evoluții erau previzibile pe fondul scăderii prețului petrolului în iunie. Prin urmare, pentru piețe, indicatorul inflației de bază s‑a dovedit a fi mult mai important, deoarece a încetinit mai mult decât se aștepta.
În primul rând, acest lucru sugerează că avântul inflaționist din primăvară ar fi putut fi un fenomen temporar, mai degrabă decât începutul unui nou impuls inflaționist susținut. Nu cu mult timp în urmă, mulți participanți la piață și unii reprezentanți ai Federal Reserve erau îngrijorați că majorarea costurilor de producție ar putea fi transferată treptat către consumatori, formând un al doilea val de creșteri de prețuri. Totuși, datele din iunie nu oferă argumente care să indice conturarea unui astfel de scenariu.
În al doilea rând, și în mod deosebit important, încetinirea inflației de bază s‑a produs în componente esențiale pentru Fed. Creșterea moderată a prețurilor în sectorul serviciilor (în mod tradițional segmentul cel mai rezilient al inflației) și absența unei accelerări a presiunilor inflaționiste interne arată că tendința fundamentală a inflației continuă să se îndrepte spre nivelul‑țintă al Fed.
Trebuie, de asemenea, reiterat un alt aspect important menționat anterior. CPI de bază din iunie a scăzut de la an la an nu din cauza efectului de bază ridicat din anul precedent, ci pentru că nu a existat o creștere lunară a prețurilor. De la lună la lună, CPI de bază a arătat o tendință descendentă pentru a doua lună consecutiv (aprilie: 0,4%, mai: 0,2%, iunie: 0,0%). Acesta este un semnal important pentru Fed, întrucât această dinamică lunară consecventă indică dacă persistă inerția inflaționistă.
Desigur, este prematur să fie declarată o victorie deplină asupra inflației. CPI anual (total), la 3,5%, rămâne semnificativ peste nivelul‑țintă de 2%, iar situația geopolitică rămâne un factor de risc serios, mai ales în contextul noului val de escaladare din Orientul Mijlociu. Noul val de creștere a prețurilor la petrol poate pune presiune asupra indicelui total prin costurile de transport și energie.
Cu toate acestea, raportul pe iunie a devenit un argument puternic în favoarea atenuării retoricii Fed privind posibilele sale acțiuni viitoare. De exemplu, probabilitatea unei majorări de dobândă la ședința din iulie a scăzut la 12% (conform datelor din instrumentul CME FedWatch), de la 30–35% înainte de publicare.
Reacția dolarului la publicarea datelor a fost relevantă, în special pe fondul evenimentelor recente. Reînnoirea apetitului pentru active de refugiu pe fondul situației din Orientul Mijlociu nu a reușit să ofere sprijin deplin monedei americane, în timp ce raportul privind inflația a pus o presiune semnificativă asupra DXY (indicele dolarului a scăzut brusc la 100,30 după ce urcase la 101,14). Acest lucru arată că factorii fundamentali „clasici” (în primul rând așteptările privind pașii următori ai Fed) exercită în prezent o influență mai puternică asupra pieței valutare.
În ceea ce privește perechea EUR/USD, perspectiva sa pe termen scurt va depinde de faptul dacă cumpărătorii vor reuși să construiască un nou impuls după reacția inițială la datele CPI. În acest context, traderii ar trebui să urmărească îndeaproape comportamentul prețului în zona nivelului de rezistență de 1,1460 (linia superioară a Bollinger Bands pe intervalul de timp H4). O consolidare deasupra acestui nivel va deschide calea pentru o continuare a creșterii spre figura 15, respectiv către următoarea barieră de preț la 1,1550 (linia mediană a Bollinger Bands pe intervalul de timp W1). Eșecul cumpărătorilor EUR/USD de a străpunge nivelul de rezistență de 1,1460 va indica o continuare a fazei de consolidare, cu un posibil recul ulterior în intervalul de preț 1,1380–1,1410.