EUR/USD. O săptămână fierbinte de septembrie: ședința ECB și inflația CPI/PPI din SUA

Raportul Nonfarm Payrolls publicat vineri a avut un impact puternic, încheind săptămâna precedentă într-o notă sonoră. Totuși, în ciuda importanței și rezonanței sale, acesta nu a reușit să impună o direcție clară pentru EUR/USD. Perechea a închis ședința de vineri la 1,1614, astfel că, formal, săptămâna s-a încheiat în favoarea cumpărătorilor, din moment ce prețul de deschidere pe graficul W1 a fost de 1,1581.

Din punct de vedere tehnic, perechea a încheiat săptămâna la o răscruce — pe linia mediană a indicatorului Bollinger Bands pe intervalul de timp D1 și între liniile Tenkan-sen și Kijun-sen. Dacă balanța se va înclina spre nord, prețul se va poziționa între banda mediană și banda superioară Bollinger, iar Ichimoku va forma un semnal de tip „Parade of Lines” cu scenariu bullish. În acest caz, zona de la 1,17 ar putea intra în vizor. În caz contrar, perechea ar putea rămâne în intervalul de la 1,15, cu o țintă în zona 1,1510 (banda inferioară Bollinger, care coincide cu limita superioară a Kumo pe D1).

Factorii cheie ai evoluției prețului EUR/USD săptămâna viitoare sunt publicările privind IPC/IPP din SUA și ședința Băncii Centrale Europene din septembrie — cu alte cuvinte, gradul de decuplare între dobânzile Federal Reserve și ale ECB și așteptările monetare corespunzătoare.

Motivul principal pentru care dolarul a reacționat slab la datele solide privind Nonfarm Payrolls este că piața a primit simultan două semnale dovish.

În primul rând, Christopher Waller, membru al Boardului Fed, a declarat că este înclinat să susțină menținerea ratei actuale la ședința din septembrie, dacă imaginea inflației continuă să se îmbunătățească.

În al doilea rând, Donald Trump a cerut public Fed să reducă costurile de împrumut. Nu este prima dată când face un astfel de apel, dar este prima dată când o face în timp ce Kevin Warsh este președinte. Predecesorul lui Warsh, Jerome Powell, a rezistat la un moment dat presiunilor Casei Albe, în pofida deschiderii unei acțiuni în instanță (ulterior retrasă). Rămâne de văzut dacă actualul președinte al Fed va rezista unei presiuni similare — mai ales că Warsh însuși a adoptat recent, la Jackson Hole, o poziție destul de hawkish în privința inflației.

În acest context, IPC și IPP pot juca rolul de catalizator care a lipsit datelor de pe piața muncii. Consensul anticipează o accelerare a prețurilor de consum în SUA în august la aproximativ +0,4% lună la lună (de la +0,1%), cu rata anuală menținându-se în apropiere de 3,4%. Pentru IPC de bază se așteaptă păstrarea ritmului lunar din iulie, de +0,2%, și o ușoară scădere în termeni anuali (de la 2,5% la 2,4%).

În cazul IPP, piața se pregătește pentru o accelerare: indicele prețurilor producătorilor este prognozat să crească cu aproximativ 0,4% m/l și până în zona de 4,9% a/a (unele estimări indică chiar ~5,1%). Acest scenariu pare logic având în vedere factorul petrol. În iulie, acesta abia s-a văzut în datele de inflație: energia din IPC chiar a scăzut (-1,5%), iar IPP pentru iulie a rămas nemișcat. Totuși, o mare parte din datele IPP sunt colectate la începutul lunii, astfel că puternica creștere estivală a prețului petrolului nu a intrat în raportul din iulie. Datele din august ar trebui să surprindă impulsul energetic din perioada de vară.

Dacă cifrele de IPC/IPP se vor încadra în „zona verde”, pozițiile taberei hawkish vor fi substanțial întărite — mai ales pe fundalul retoricii dure a lui Warsh de la Jackson Hole. Chiar și Christopher Waller, deși momentan dispus să aștepte, a avertizat că va susține noi majorări de dobândă dacă inflația accelerează din nou.

Dacă datele privind inflația vor ateriza în „zona roșie”, dolarul se va confrunta cu o presiune semnificativă (și din cauza retoricii lui Waller și Trump) — în acest caz, cumpărătorii de EUR/USD ar putea reveni în zona 1,1640–1,1680, cu perspective de testare a regiunii 1,17.

Rețineți că, din cauza Labor Day în SUA, agențiile federale și Bureau of Labor Statistics vor fi închise luni (7 septembrie), astfel că începutul de săptămână de lucru se mută marți, iar publicarea datelor de inflație este decalat cu o zi — IPP va fi publicat joi (10 septembrie), iar IPC vineri (11 septembrie).

A doua poveste-cheie a săptămânii este ședința ECB de joi, 10 septembrie. O majorare a ratei cu 25 puncte de bază este deja aproape integral inclusă în prețuri — acesta este scenariul de bază. Prin urmare, atenția pieței se va concentra pe comunicatul care însoțește decizia și pe retorica lui Christine Lagarde.

Publicările recente privind inflația ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. În Germania, inflația de consum s-a accelerat în august la 2,9% a/a, de la 2,8% în iulie, în timp ce inflația de bază a rămas la 2,4%. În zona euro, estimările preliminare pentru HICP indică o accelerare la 3,3% a/a (de la 2,9%), cu componenta energetică sărind la 14,3%. În același timp, inflația de bază a încetinit la 2,4%.

Astfel, deocamdată șocul energetic se reflectă în inflația totală, dar nu s-a transpus într-o creștere persistentă a prețurilor de bază — „efectul secundar” nu este încă vizibil. ECB ar putea, așadar, să livreze o „majorare dovish”. Dacă Lagarde va sublinia caracterul temporar al vârfului de preț la energie și va adopta o retorică prudentă privind înăsprirea ulterioară, euro va intra sub o presiune considerabilă în pofida creșterii de dobândă. Dar dacă va semnala că majorarea din septembrie nu este ultima, moneda unică (și EUR/USD) va primi un sprijin fundamental suplimentar.

Săptămâna viitoare poate fi decisivă. Datele IPC/IPP vor modela așteptările privind politica Fed, în timp ce ședința ECB va testa persistența presiunilor inflaționiste în zona euro. Combinația acestor doi factori ar putea, în cele din urmă, să scoată EUR/USD din intervalul lateral prelungit în care se află.