Perechea euro-dolar a scăzut puternic luni, reflectând aprecierea generalizată a dolarului american. După deschiderea tranzacțiilor la 1,1598, perechea a atins un nou minim al ultimelor patru săptămâni la începutul sesiunii europene. Scăderea a avut loc în absența unui factor de știri specific și în contextul unui calendar economic aproape gol pentru EUR/USD. Acest lucru sugerează că piața continuă să digere evenimentele de săptămâna trecută — în primul rând publicările indicilor CPI și PPI din SUA.
Să ne amintim că ambii indicatori ai inflației au fost ambigui. La prima vedere, ei reprezintă argumente clar „hawkish”: indicele agregat al prețurilor de consum (CPI) a accelerat la 0,4% lună la lună în august, de la 0,1% în iulie, și la 3,4% an la an. Indicele agregat al prețurilor producătorilor (PPI) a crescut, de asemenea, semnificativ: ritmul lunar a accelerat la 0,4% (de la 0,1%), în timp ce rata anuală a sărit la 5,4% de la 4,8%.
Totuși, structura rapoartelor nu este neechivoc „hawkish”. Indicele de bază al prețurilor de consum (Core CPI) a accelerat la 0,3% lună la lună, însă ritmul său anual a încetinit de la 2,5% la 2,4%. Indicele de bază al prețurilor producătorilor (Core PPI) s-a redus, de fapt, la 0,2% lună la lună, de la 0,3%. Cu alte cuvinte, presiunile inflaționiste fundamentale nu s-au intensificat uniform. Mai mult, o parte semnificativă a creșterii PPI a venit din sectorul energetic: prețurile la energie au sărit cu 4,2% lună la lună în august, iar benzina a reprezentat o parte importantă a creșterii CPI.
Până vineri, când a fost publicat CPI, balanța era aproximativ echilibrată. Traderii au analizat datele și s-au abținut să se grăbească în privința concluziilor. După impulsul inițial de scădere, perechea a revenit în zona 1,16 și a închis săptămâna la 1,1599.
Însă luni, vânzătorii au lansat un nou atac și încearcă să asigure o închidere sub suportul de la 1,1550 (banda mediană Bollinger pe graficul săptămânal). Dacă urșii mențin perechea sub acest nivel, piața ar primi un semnal tehnic favorabil unor scăderi suplimentare — inițial către zona 1,1500, apoi către următorul suport la 1,1470 (marginea inferioară a norului Kumo de pe graficul zilnic).
Principalul factor fundamental care pune presiune pe EUR/USD este creșterea accentuată a așteptărilor „hawkish” privind acțiunile Federal Reserve. Prețurile din piață atribuie acum o probabilitate de aproape 90% unei majorări în septembrie. Mai mult, participanții au început să includă în preț și o mișcare suplimentară de 25 puncte de bază până la final de an — CME FedWatch estimează șansa acestui scenariu la aproximativ 50%. În esență, piața joacă acum nu doar o singură majorare, ci potențialul început al unui nou ciclu de înăsprire.
Se pune întrebarea: cât de durabile sunt aceste așteptări? Nu cumva traderii aleargă, ca să spunem așa, „înaintea locomotivei”?
Publicările recente privind inflația întăresc argumentul pentru o majorare de dobândă. Totuși, Fed nu poate ignora cealaltă componentă a dublului său mandat — condițiile de pe piața muncii. Acolo, imaginea rămâne ambiguă: datele NFP din timpul verii nu oferă băncii centrale motive la fel de convingătoare pentru o retorică de înăsprire. Iar deși raportul NFP din august a fost bun, el a urmat după un raport extrem de slab în iulie. Cu alte cuvinte, ultimele două rapoarte trimit pieței (și, implicit, Fed) semnale contradictorii. În aceste condiții, Fed ar putea majora dobânzile, dar este puțin probabil să adopte o poziție „ultra-hawkish” și să anunțe anticipat o secvență de noi majorări.
Un argument suplimentar în favoarea prudenței Fed este natura inflației. După cum am menționat, mare parte din accelerarea CPI și PPI a provenit din energie: benzina, motorina și alte componente de combustibil au crescut pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Politica monetară poate tempera cererea, dar nu poate elimina direct un șoc extern de preț. Prin urmare, Fed trebuie să cântărească structura inflației și riscul slăbirii ocupării forței de muncă dacă înăsprește politica prea agresiv.
Astfel, în opinia mea, participanții la piață se grăbesc în bună măsură înaintea evenimentelor. Traderii includ deja în preț un scenariu aproape ideal pentru dolar: o majorare în septembrie plus semnale „hawkish” privind pași suplimentari (adică semnalarea unei noi mișcări până la final de an). Dar, în contextul unui fundal fundamental ambiguu, este greu de imaginat că banca centrală va oferi un ghidaj prospectiv atât de neechivoc — mai ales ținând cont de poziția lui Kevin Warsh privind comunicarea Fed. Cu mult înainte de mandatul său de președinte, el a argumentat constant împotriva utilizării excesive a semnalelor preanunțate despre deciziile viitoare, considerând că această practică creează o falsă certitudine pentru piețe și limitează libertatea băncii centrale de a reacționa la condițiile în schimbare.
În consecință, traderii pe EUR/USD s-ar putea trezi într-o capcană a așteptărilor ridicate. Pe de o parte, dolarul a primit un impuls fundamental puternic prin re-evaluarea în sens „hawkish” a așteptărilor privind politica monetară. Pe de altă parte, cu cât așteptările pieței urcă mai sus, cu atât mai ridicată devine ștacheta pentru Fed însăși: o simplă majorare de 25 puncte de bază ar putea să nu fie suficientă pentru ca dolarul să continue să se aprecieze în același ritm. Piața va avea nevoie de confirmarea unei înăspriri suplimentare prin retorica și prognozele care vor însoți decizia Fed.
Prin urmare, în ciuda tentației evidente de a deschide poziții short pe EUR/USD (având în vedere ritmul scăderii), scenariul de depreciere nu este încă confirmat. Impulsul actual de scădere este mai degrabă emoțional decât structural, deoarece piața include foarte rapid în prețuri nu doar aproape certa majorare din septembrie, ci și o înăsprire ulterioară — care, deocamdată, rămâne doar un scenariu, departe de a fi garantat. Fed trebuie să ia în considerare condițiile de pe piața muncii, iar după o succesiune contradictorie de rapoarte NFP banca centrală are motive substanțiale să fie prudentă.
Toate acestea sugerează că o abordare de tip „așteaptă și vezi” este, în prezent, cea mai justificată. Vânzarea perechii doar pe baza unui impuls deja consumat este riscantă: profilul risc/randament se deteriorează, în timp ce probabilitatea unei mișcări corective crește.