Pe 16 septembrie, Fed a majorat rata sa de politică monetară cu 25 de puncte de bază, la 3,75–4,00%. A fost prima creștere de acest fel de la iulie 2023. Noul „dot plot” a indicat o creștere a prognozei mediane pentru rata de la final de an, de la 3,8% la 4,1%, ceea ce implică cel puțin încă o majorare.
Pe hârtie, acest lucru ar fi trebuit să susțină dolarul american. Însă piața nu a luat de bun semnalul „hawkish”. Până a doua zi, contractele futures CME FedWatch indicau paritate: probabilitatea unei mențineri a dobânzii pe 28 octombrie și a unei noi majorări era aproximativ egală.
Explicația stă în retorica președintelui Fed, Kevin Warsh: acesta a evitat în mod deliberat să ofere „forward guidance” și nu a promis nici continuarea ciclului de înăsprire, nici o pauză. Într-un context de inflație încă ridicată și economie în încetinire, această ambiguitate este interpretată de piețe drept o limitare clară a flexibilității de politică monetară.
Noile proiecții au revizuit în sus inflația PCE de bază, recunoscând că inflația s-a dovedit mai persistentă decât se anticipase, dar prognozele de creștere au fost, de asemenea, ușor îmbunătățite. Fed nu pare, deocamdată, să îmbrățișeze un scenariu de stagflație.
Al doilea șoc pentru dolar a venit dinspre piața petrolului. Pe 21 septembrie, Brent a scăzut la 101,71 $, iar WTI a coborât sub pragul de 100 $, până la 98,15 $, atingând cele mai reduse niveluri din 10 septembrie și marcând a patra zi consecutivă de scăderi. Factorul declanșator a fost reînnoirea optimismului privind o soluționare diplomatică. Un preț mai mic al petrolului atenuează presiunile inflaționiste și reduce impulsul pentru noi majorări de dobândă. Riscurile persistă: Iranul a prezentat din nou o listă de șapte condiții, iar secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului a avertizat asupra unei „bătălii decisive” dacă SUA resping aceste condiții. În weekend, rebelii Houthi au lansat un atac cu rachetă balistică asupra Riadului — primul atac asupra capitalei Arabiei Saudite de la începutul conflictului.
Petrolul a devenit principalul barometru pentru dolar. Dacă negocierile vor da rezultate și prețul petrolului va continua să scadă, dolarul va rămâne sub presiune. Dacă discuțiile eșuează și petrolul revine peste 110 $, este probabil ca dolarul să primească un nou impuls.
La 15 septembrie, pozițiile nete long pe contractele futures DXY s-au prăbușit de la 17.025 la 10.593 de contracte, ceea ce înseamnă o scădere de 38% într-o singură săptămână. Speculatorii au început să închidă agresiv pozițiile long pe dolar chiar înainte de ședința Fed. Piața deja integrase în preț faptul că, chiar dacă ar avea loc majorarea, aceasta ar fi ultima. Când Fed a majorat efectiv dobânzile, nu mai existau noi cumpărători de dolari — toți cei care voiau să cumpere ieșiseră deja din piață.
Spațiul pentru noi vânzări de dolari este limitat. Nu a mai rămas mult de vândut. Totuși, va fi nevoie de un nou factor declanșator pentru a alimenta o apreciere sustenabilă.
În următoarele săptămâni, este probabil ca dolarul să rămână sub presiune. O „pauză hawkish” din partea Fed, scăderea prețului petrolului și lichidarea deja redusă a pozițiilor long acționează toate în defavoarea dolarului. Pe un orizont mai lung, perspectiva va depinde de evoluțiile din Golf și de faptul dacă un scenariu de stagflație se va materializa sau nu pentru economia SUA.