Randamentul suplimentar pe care investitorii îl cer pentru a deține obligațiuni franceze pe 10 ani față de bundurile germane s-a lărgit la 153 de puncte de bază, cel mai ridicat nivel din 2 octombrie. Pentru euro, aceasta este o nouă lovitură, deoarece problemele Franței au revenit în prim-plan și au intensificat presiunea asupra monedei unice. Piața ne-a reamintit încă o dată că riscul politic într-una dintre cele mai mari țări ale regiunii se transformă rapid într-un risc valutar.
Membrul Consiliului guvernatorilor BCE, Olli Rehn, a vorbit astăzi în parlamentul finlandez și a declarat că spreadurile dintre obligațiunile franceze și bundurile germane s-au lărgit „într-o anumită măsură” din cauza unor factori atât comuni, cât și specifici fiecărei țări. El a menționat că multe alte state au resimțit presiuni similare. În opinia sa, randamentele suverane sunt determinate de cererea mai mare de capital din partea sectorului privat, inclusiv investițiile masive ale companiilor în AI, precum și de creșterea deficitelor guvernamentale, care împing în sus costul capitalului. „Toate țările din zona euro trebuie să își țină sub control deficitele publice”, a subliniat el, adăugând că acest lucru se aplică în egală măsură Franței și Finlandei.
Situația internă din Franța rămâne tensionată. Protestele împotriva creșterii costului vieții, care au scos în stradă sute de mii de oameni în weekend, au degenerat în violențe, vandalism și jafuri. Autoritățile au întărit măsurile de securitate și au promis ajutor pentru companii, însă guvernul are un spațiu de manevră foarte limitat. Țara are o povară a datoriei uriașă și unul dintre cele mai mari deficite bugetare din zona euro, astfel că o simplă creștere a cheltuielilor pentru calmarea populației nu este o opțiune.
Rădăcinile problemei sunt mai adânci. Multe țări din regiune, inclusiv Franța, nu au reușit să-și reducă rapid deficitele după criza financiară din 2009 și au adăugat apoi noi datorii pentru a-și sprijini populația în timpul pandemiei. O perioadă prelungită de inflație ridicată a majorat ulterior costurile de servire a datoriei. Alegătorii, afectați de prețurile mari, se opun atât reducerilor de cheltuieli, cât și creșterilor de taxe. Guvernele franceze s-au succedat unul după altul, incapabile să adopte bugete cu tăieri de cheltuieli într-un parlament divizat și polarizat, iar costurile de împrumut ale Franței sunt acum mai mari decât cele ale Italiei.
Vânzările masive de obligațiuni au readus în memorie criza datoriilor suverane din perioada 2009–2015. Titlurile altor state puternic îndatorate, inclusiv Italia, Grecia și Belgia, au intrat și ele sub presiune, ceea ce sugerează că investitorii încorporează în preț un risc de contagiune — o pierdere de încredere într-o țară care trage în jos și prețurile obligațiunilor altora. Proiectul de buget pentru 2027 al guvernului se aliniază, în linii mari, regulilor fiscale ale UE, însă există riscul ca țintele de deficit să nu fie atinse dacă executivul cade din nou. Merită reamintit că planul prevede măsuri de reducere a deficitului de aproximativ 43 de miliarde de euro, iar sindicatele au anunțat deja o grevă pentru 5 noiembrie.
Incertitudinea politică este amplificată de alegerile prezidențiale din aprilie anul viitor. Emmanuel Macron nu mai poate candida pentru un al doilea mandat, iar doi dintre principalii candidați promit o ruptură clară față de cursul său centrist. Marine Le Pen a promis reduceri abrupte ale deficitului, dar partidul ei nu are experiență de guvernare la nivel național, iar economiștii consideră planurile sale neconvingătoare. Ea a cerut BCE să intervină pentru a contribui la reducerea costurilor de împrumut ale Franței. Jean-Luc Mélenchon a propus abordarea problemei datoriei prin anularea unei părți din soldurile înscrise în bilanțurile Banque de France și ale BCE.
Întrebarea-cheie este cum va acționa BCE. Pentru a contracara o vânzare masivă de obligațiuni, banca dispune de două mecanisme de răscumpărare, iar atenția se concentrează asupra unui instrument de protecție mai nou și mai flexibil, creat în 2022 pentru a contracara mișcările de piață nejustificate și dezordonate. Însă președinta BCE, Christine Lagarde, și guvernatorul Banque de France, François Villeroy de Galhau, au declarat recent că, deocamdată, nu este nevoie de acțiune. Având în vedere tensiunile de pe piețe legate de problemele fiscale ale Franței, este puțin probabil ca autoritatea de reglementare să intervină în ajutor.
Aceasta este problema pentru euro. Atunci când spreadurile se lărgesc iar banca centrală nu este pregătită să acționeze ca asigurator, investitorii cer o primă de risc și își reduc pozițiile în moneda unică. Euro a scăzut deja în contexte similare legate de Franța; la începutul lunii octombrie, EUR/USD a atins minimul din mai 2025 pe fondul lărgirii spreadurilor, iar vânzările din sesiunea asiatică de luni au fost declanșate de protestele din Franța.
Tind să cred că, atât timp cât bugetul Franței și protestele de stradă rămân fără o soluție, iar BCE nu dă niciun semnal de sprijin pentru piața obligațiunilor, euro va avea puține motive pentru o revenire încrezătoare. Aș risca să spun că orice nouă lărgire a spreadurilor sau un nou val de tulburări de stradă în Franța vor readuce moneda sub presiune, iar o îmbunătățire vizibilă este probabilă doar după un semnal clar venit de la Paris sau de la Berlin și Bruxelles.
Tabloul tehnic pentru EUR/USD
Cumpărătorii trebuie acum să se gândească la recucerirea nivelului de 1,1235. Doar acest lucru ar permite vizarea unui test al zonei 1,1265. De acolo se poate ajunge la 1,1310, dar realizarea acestui lucru va fi dificilă fără sprijinul marilor jucători. În jos, mă aștept la ordine serioase de cumpărare abia în zona 1,1195. Dacă nu apare nimeni acolo, ar fi logic să se aștepte un nou minim în apropiere de 1,1155 sau să se deschidă poziții long de la 1,1115.