Astăzi, prețul petrolului își menține câștigul de ieri. Brent se tranzacționează puțin sub 96 USD/baril, după o creștere de 3,3% joi, iar WTI se situează în jur de 88 USD. Totuși, Brent se îndreaptă spre a doua scădere săptămânală consecutivă: pe 30 octombrie, contractul a atins un maxim al ultimelor șase luni de 116,06 USD, iar de la începutul anului prețul țițeiului rămâne cu aproape 60% mai ridicat.
Sprijinul a venit din comentariile lui Trump. Președintele i-a spus vicepreședintelui J.D. Vance să se concentreze pe probleme interne, mai degrabă decât pe negocieri cu Teheranul, temperând astfel speranțele pentru discuții pe canale neoficiale. „Nu avem nevoie de un acord cu Iranul”, a scris Donald Trump, adăugând că Washingtonul a obținut deja banii Iranului — sute de miliarde — și controlează strâmtoarea.
Retorica s-a schimbat vizibil. Pe 4 noiembrie, Trump a declarat că nu există planuri imediate pentru lovituri; pe 8 noiembrie, a spus că noi atacuri sunt foarte puțin probabile; pe 9 noiembrie, a afirmat că nu sunt necesare; iar pe 6 noiembrie ar fi discutat cu consilierii o înțelegere care ar implica concesii semnificative pentru Iran. Această opțiune pare acum pusă deoparte. Pe 29 octombrie, Vance a trimis o scrisoare lui Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, deși Trump a prezentat-o ulterior drept o ofertă de ajutor medical. Teheranul a declarat pe 12 noiembrie că nu va scoate „nici un singur gram de material nuclear îmbogățit” din țară — una dintre cererile-cheie ale SUA.
Presiunile descendente persistă. Cotația Brent a coborât de la vârful din octombrie, pe măsură ce fluxurile din Golf își revin și pe fondul așteptărilor din piețe privind o victorie a Democraților la alegerile de la mijloc de mandat — ceea ce ar putea accelera soluționarea conflictului de nouă luni. Arabia Saudită a informat OPEC că producția sa din octombrie a crescut cu 26%, ajungând la unul dintre cele mai ridicate niveluri lunare din ultimii ani, iar exporturile din Golf se apropie de normele dinaintea războiului. Datele Departamentului de Energie al SUA au amplificat slăbiciunea: stocurile americane de țiței au crescut cu 4,66 milioane de barili în cursul săptămânii, față de o scădere așteptată de 0,6 milioane de barili; stocurile de produse rafinate au urcat, de asemenea; iar gradul de utilizare a rafinăriilor a atins un maxim sezonier.
Riscurile, însă, rămân. În octombrie au fost confirmate 36 de atacuri asupra navelor comerciale în Golful Persic, Strâmtoarea Hormuz și Golful Oman — mai multe decât în orice altă lună de la începutul războiului. Ucraina continuă atacurile asupra rafinăriilor rusești — cel puțin șapte lovituri de la sfârșitul lui octombrie — amenințând să reducă oferta globală de carburanți. Un ton mai ferm al SUA oferă pieței motive să reevalueze o parte din prima de risc geopolitic.
Toate acestea înseamnă că petrolul rămâne o piață cu două sensuri. Atât timp cât Washingtonul respinge negocierile și atacurile asupra navelor continuă, mă aștept ca Brent să rămână în intervalul 90–98 de dolari, cu o tendință spre capătul superior; o mișcare peste 100 de dolari ar necesita, cel mai probabil, o nouă escaladare în zona Hormuz. Mă aștept ca scăderea săptămânală să continue, deoarece surplusurile de pe piața fizică și creșterea stocurilor din SUA limitează potențialul de apreciere.
Din punct de vedere tehnic, cumpărătorii trebuie să depășească prima rezistență la 89 de dolari. Asta ar deschide calea către o țintă de 92 de dolari, peste care o străpungere va fi dificil de realizat. Ținta mai îndepărtată este la 95 de dolari. În cazul unei scăderi, vânzătorii vor încerca să recucerească nivelul de 89 de dolari; dacă vor reuși, o străpungere în afara intervalului i-ar lovi puternic pe cumpărători și ar putea împinge prețul petrolului către un minim de 84 de dolari, cu perspectiva de extindere până la 81 de dolari.