Dolarul între inflație și deficitul bugetar

Indicele prețurilor de consum (CPI) din octombrie are o particularitate tehnică: din cauza închiderii temporare a administrației de anul trecut, Bureau of Labor Statistics nu a putut colecta datele pentru octombrie 2025, astfel că cifrele anuale nu au fost publicate. Piața a fost nevoită să deducă inflația doar din variațiile lunare.

Indicele CPI general a crescut cu 0,4% de la o lună la alta, față de așteptările de 0,3%, dar după avansul de 0,6% din septembrie, aceasta pare o încetinire. Inflația de bază a crescut cu 0,3% — la fel ca în august și septembrie — depășind din nou prognoza de 0,2%. Atât bunurile, cât și serviciile au avansat cu 0,4%, ceea ce înseamnă că presiunile inflaționiste s-au extins mai amplu în economie decât în lunile anterioare. Calculul Bloomberg al ritmului anualizat pe trei luni al inflației de bază a ajuns la 3,7% — cel mai ridicat nivel din ultimii peste doi ani.

După publicarea datelor CPI, discursul oficial s-a înăsprit. Președinta Cleveland Fed, Mester, a declarat că rata de politică monetară ar trebui să rămână restrictivă, deoarece inflația este încă „prea departe” de țintă. Președintele Minneapolis Fed, Kashkari, a descris o inflație de bază în jur de 3% drept „încă prea ridicată”. Președintele St. Louis Fed, Bullard, a observat că rata actuală este „mai aproape de nivelul neutru decât clar restrictivă”, sugerând că marja de manevră este limitată. Waller, vorbind la mijlocul lunii noiembrie, a refuzat să confirme o majorare în decembrie, dar nu a exclus-o, reiterând că deciziile vor depinde de datele economice.

Până la jumătatea lunii noiembrie, piața ratelor dobânzilor se resesizase: probabilitatea unei majorări în decembrie a crescut de la aproximativ 50% la 95%, iar șansa unei mișcări de 50 pb în loc de 25 pb a urcat, pe parcursul săptămânii, la aproximativ 15%. Dezbaterea s-a mutat de la „va avea loc sau nu o majorare” la „cât de mare va fi aceasta”.

Pachetul de date publicat după 9 noiembrie oferă o imagine mixtă. Vânzările de locuințe existente din octombrie s-au prăbușit cu 5,5% față de septembrie, ajungând la un ritm anualizat de 3,75 milioane — cel mai scăzut nivel din august 2010. Rata la creditele ipotecare pe 30 de ani rămâne peste 7,4%, iar prețul mediu de revânzare se menține la maxime record, ceea ce face achiziția de locuințe inaccesibilă pentru majoritatea gospodăriilor.

Prin contrast, vânzările cu amănuntul din octombrie au crescut cu 0,4%, față de așteptările de 0,2%, iar cifra pentru septembrie a fost revizuită în sus. Producția industrială a avansat cu 0,3%, depășind prognozele. Numărul inițial al cererilor de șomaj a rămas în intervalul 195–210 mii — sub mediile istorice — susținând ideea că firmele încă nu încep să reducă efectivele de personal.

Pentru Federal Reserve, acest lucru înseamnă că înăsprirea condițiilor nu distruge economia, astfel încât nu există un motiv urgent pentru a se opri.

Datele bugetare pentru octombrie, publicate de Trezorerie, au indicat un deficit de 412 miliarde de dolari — cel mai prost început de an fiscal înregistrat vreodată. Cheltuielile au crescut cu 18% față de anul anterior, în timp ce veniturile au avansat doar cu 6%. În ultimele douăsprezece luni, deficitul se ridică la aproximativ 1,9 trilioane de dolari, adică în jur de 6% din PIB.

Serviciul datoriei merită o atenție specială. În anul fiscal 2026, costurile cu dobânzile au ajuns la 1,2 trilioane de dolari, depășind pentru prima dată cheltuielile de apărare. Asta înseamnă că aproape 28% din toate veniturile fiscale federale sunt direcționate către plata dobânzilor. Odată cu creșterea ratei medii a dobânzii la datoria guvernamentală, pe măsură ce emisiunile vechi sunt refinanțate, această pondere va crește chiar și în absența unor împrumuturi noi.

Un deficit în expansiune obligă Trezoreria să se împrumute mai mult, ceea ce pune presiune pe prețurile obligațiunilor și împinge randamentele în sus; randamentele mai ridicate susțin dolarul, dar o povară a datoriei în creștere persistentă subminează încrederea pe termen lung în dolar ca activ de rezervă. Până acum, piața a ales prima interpretare, însă răbdarea nu este infinită.

Datele CFTC pentru săptămâna încheiată la 10 noiembrie au arătat o continuare a reducerii poziției nete agregate long a speculatorilor în USD față de principalele valute, până la 30,87 miliarde de dolari.

Reducerea poziției long a avut loc prin acoperirea pozițiilor short în euro și yen, nu prin vânzări de dolari — piața încă nu a reajustat complet așteptările.

Sub influența factorilor pe termen scurt, dolarul se întărește, iar câteva bănci mari se așteaptă ca această tendință să continue până la sfârșitul anului, însă pe termen mai lung poziția sa este precară. Creșterea catastrofală a cheltuielilor cu dobânzile și majorarea deficitului bugetar nu sunt încă pe deplin reflectate în prețuri, iar perspectivele privind încheierea războiului cu Iranul și o detensionare generală a situației geopolitice în Europa și Orientul Mijlociu — factori care susțin cererea pentru dolar ca monedă de refugiu — rămân neclare.

Dolarul este puternic acum; această forță se sprijină pe doi piloni — inflația persistentă, care necesită dobânzi mai ridicate din partea Fed, și închiderea pozițiilor bear împotriva dolarului. Primul pilon este fundamental, al doilea este tehnic, iar odată ce factorul tehnic își va fi epuizat efectul, dolarul va avea nevoie de un nou motiv pentru a continua să crească. Deocamdată, un astfel de motiv nu se întrevede.