Pe 8 iulie, Reserve Bank of New Zealand (RBNZ) va avea următoarea sa ședință, în cadrul căreia este de așteptat să majoreze rata dobânzii cu 25 de puncte de bază. Miercurea aceasta, RBNZ se va reuni din nou, iar o creștere a dobânzii cu 25 de puncte de bază este larg anticipată. Acest scenariu de bază, și totodată cel mai așteptat, este deja în mare parte inclus în prețuri. Prin urmare, toată atenția traderilor pe perechea NZD/USD se va concentra pe retorica guvernatorului RBNZ și pe formulările din comunicatul care va însoți decizia, document ce ar trebui să clarifice intențiile viitoare ale băncii centrale. Dacă banca centrală va sugera că majorarea din iulie nu va fi ultima, dolarul neozeelandez va primi un sprijin solid pe piață, inclusiv în raport cu greenback-ul. Totuși, cel mai probabil scenariu pare a fi o „majorare dovish”, ceea ce înseamnă că banca centrală va ridica dobânzile, dar nu va semnala disponibilitatea de a continua înăsprirea politicii monetare, menținând o retorică mai degrabă prudentă.

Este important de reamintit că, la precedenta ședință din mai, RBNZ a adoptat o abordare de tip „wait-and-see”, deși decizia nu a fost unanimă: unii membri ai comitetului susțineau deja necesitatea unei înăspriri a politicii. Cu toate acestea, banca centrală a subliniat nivelul ridicat de incertitudine și faptul că acțiunile viitoare depind de datele macroeconomice care vor fi publicate. Este probabil ca această linie să fie menținută.
Totuși, dacă în mai diviziunile din cadrul Committee au fost interpretate de piață ca un semnal al unei probabilități ridicate a unei iminente majorări de dobândă (susținând astfel dolarul neozeelandez), o situație similară acum ar putea avea efectul opus. După aproape inevitabila majorare din iulie, întrebarea principală nu va mai fi faptul înăspririi în sine, ci disponibilitatea băncii centrale de a continua acest ciclu. Dacă banca centrală nu va anunța următoarea majorare de dobândă, piața va interpreta acest lucru ca pe un semnal „dovish”.
Mai mulți factori fundamentali susțin retorica prudentă a RBNZ. Unul dintre argumentele cheie este starea economiei Noii Zeelande. După o perioadă îndelungată de stagnare, economia țării a început abia recent să manifeste semne de redresare. Totuși, această redresare rămâne extrem de fragilă. De exemplu, sectorul construcțiilor a scăzut cu 1,0% în primul trimestru.
Potrivit IMF, creșterea economică s-a confruntat cu un nou factor negativ – intensificarea incertitudinii la nivel global și recenta explozie a prețurilor la energie. Economistii Fondului consideră că redresarea va fi mai lentă decât se anticipase anterior, iar activitatea economică ar putea să se slăbească din nou în trimestrul al doilea.
În aceste condiții, este puțin probabil ca RBNZ să dorească să pună o presiune suplimentară puternică asupra economiei printr-o serie de majorări consecutive ale ratei dobânzii.
Un alt factor în favoarea prudenței este relaxarea treptată a pieței muncii. Deși șomajul se menține la un nivel relativ scăzut (din perspectivă istorică), ritmul de creștere al ocupării forței de muncă încetinește, iar presiunile salariale se reduc treptat. Mai mult, dinamica salariilor și efectele secundare asupra inflației se numără printre indicatorii critici pentru RBNZ. Dacă semnele de răcire a pieței muncii persistă, necesitatea (și fezabilitatea) unor noi majorări ale dobânzii va scădea semnificativ.
Principalul motiv al majorării dobânzii din iulie este inflația, care rămâne peste ținta băncii centrale. Totuși, în acest sens există câteva „dar”-uri semnificative. Indicele prețurilor de consum la nivel anual, în primul trimestru, a fost raportat la 3,1%, depășind intervalul-țintă al RBNZ de 1–3%. Conform prognozelor băncii centrale, inflația generală ar urma să accelereze până în jurul valorii de 4,3% în trimestrul al treilea din cauza șocurilor de pe piața energiei, după care ar trebui să se tempereze treptat și să revină la nivelurile-țintă abia în 2027.
Totuși, este esențial de subliniat că o parte semnificativă a presiunilor inflaționiste actuale este determinată de factori externi – în primul rând creșterea costurilor la energie – și nu de o supraîncălzire a cererii interne. În consecință, RBNZ ar putea sublinia faptul că actualul vârf al inflației este, în mare măsură, temporar, mai ales având în vedere dezescaladarea din Orientul Mijlociu și stabilizarea ulterioară a pieței petrolului. Cu alte cuvinte, banca centrală poate sugera că riscurile inflaționiste se atenuează treptat, ceea ce face ca necesitatea unei noi înăspriri a politicii monetare să fie mai puțin evidentă.
Astfel, în opinia mea, probabilitatea unei „dovish hike” este destul de ridicată, având în vedere contextul fundamental actual. Formal, banca centrală va continua să lupte împotriva inflației; totuși, declarația care va însoți decizia este probabil să fie formulată în termeni precauți. Cel mai probabil, Committee va evita să anunțe următoarea majorare de dobândă, va sublinia caracterul preventiv al măririi din iulie, va evidenția semnele de răcire a cererii interne și va accentua că deciziile ulterioare vor depinde în totalitate de dinamica inflației, a presiunilor salariale și a anticipațiilor inflaționiste.
Cu alte cuvinte, este puțin probabil ca piața să primească semnale clare privind o continuare predefinită a ciclului de înăsprire. Drept urmare, majorarea de dobândă din iulie (deja în mare parte inclusă în preț) nu va oferi un sprijin substanțial pentru dolarul neozeelandez.
Din punct de vedere tehnic, perechea NZD/USD pe graficul daily se află între liniile medie și inferioară ale Bollinger Band, sub norul Kumo și linia Kijun-sen, dar peste linia Tenkan-sen. Este recomandabil să fie luate în considerare poziții short doar după ce vânzătorii NZD/USD vor sparge linia Tenkan-sen (0,5670) și se vor consolida sub acest nivel de suport. În acest caz, indicatorul Ichimoku va forma un semnal bearish de tip „Parade of Lines”, deschizând calea vânzătorilor către următoarea barieră de preț la 0,5600, care corespunde benzii inferioare Bollinger pe intervalul de timp D1.
