Săptămâna trecută a adus un nou șoc macroeconomic pentru euro. Datele Eurostat publicate în perioada 15–17 iulie au confirmat deteriorarea fundamentelor zonei euro, pe fondul tensiunilor geopolitice persistente și al importurilor de energie costisitoare.
Producția industrială din zona euro a scăzut cu 0,2% în mai față de luna precedentă, dezamăgind piețele care se așteptau la o creștere de 0,2%. La nivel anual, rezultatul a fost și mai slab, cu un declin de 1,2%. Aceasta readuce industria europeană în teritoriu de contracție după o scurtă revenire în aprilie (+0,1% de la o lună la alta). Datele Germaniei au avut o contribuție negativă semnificativă, pe fondul comenzilor de export slabe și al problemelor persistente din sectorul auto. La nivelul întregii UE, producția a scăzut cu 0,1% de la o lună la alta și cu 0,3% de la un an la altul.

Indicatorii comerțului extern s-au înrăutățit, de asemenea: în mai, zona euro a înregistrat un deficit de 7,8 miliarde EUR, față de un excedent de 15,0 miliarde EUR în urmă cu un an. Această deteriorare accentuată se explică prin creșterea explozivă a importurilor — importurile au urcat cu 10,0% de la an la an, la 251,4 miliarde EUR, în timp ce exporturile au crescut doar cu 0,1%. În spatele acestor cifre se află o aritmetică simplă, dar îngrijorătoare: Europa continuă să importe energie scumpă din străinătate, în timp ce își pierde competitivitatea la exporturile de bunuri finite. Deficitul este cel mai adânc din aprilie 2023.
Presiunea de bază asupra prețurilor în sectorul serviciilor rămâne fermă, la 3,2%, iar deficitul balanței comerciale arată că problemele structurale ale zonei euro nu au dispărut.
Tensiunile din Strâmtoarea Hormuz rămân ridicate; prețul Brent a urcat peste 85 USD pe baril, iar traficul de petroliere a scăzut semnificativ. Pentru Europa, importatoare de energie, aceasta înseamnă costuri în continuare ridicate și, în consecință, riscul unui nou val inflaționist în a doua jumătate a anului. În același timp, retorica hawkish a Fed și creșterea randamentelor titlurilor de stat americane continuă să susțină dolarul.
Marea majoritate a analiștilor și participanților la piață este de acord că ECB va lăsa neschimbată dobânda-cheie, la 2,25%, la ședința de joi. Majorarea de 25 de puncte de bază din iunie a făcut ca ECB să fie prima dintre marile bănci centrale care a crescut ratele în răspuns la război, iar regulatorul ia acum o pauză pentru a evalua efectul măsurilor deja adoptate. În ultima săptămână, piețele au devenit convinse că o pauză în iulie este practic decisă. Totuși, escaladarea din Orientul Mijlociu și revenirea petrolului spre 90 USD au alimentat așteptările hawkish pentru septembrie; o mișcare de 25 de puncte de bază în septembrie este acum integral inclusă în prețuri. Oficialii ECB, judecând după declarațiile publice, par mai îngrijorați să nu rateze un șoc inflaționist pozitiv decât de riscurile la adresa unei economii slabe, dar stabile.
O poziție netă short pe euro persistă pentru a doua săptămână, însă înclinarea bearish este modestă. Prețul implicit nu arată niciun impuls.

Chiar dacă prețul implicit nu indică o scădere accentuată pe termen scurt, considerăm că euro se află sub o presiune tot mai mare. Ne așteptăm ca perioada de consolidare să fie de scurtă durată. La a doua încercare, EUR/USD ar trebui să spargă și să se mențină sub 1,1353 și să înceapă o mișcare în direcția suportului de la 1,1128.
