Privitul în ceașca de cafea este o ocupație fără speranță, dar exact asta face piața Forex înainte de ședința Fed. O majorare a ratei în septembrie este ca aruncarea unei monede în aer — nimeni nu îndrăznește să prezică rezultatul.
Formal, dolarul are câteva atuuri: inflația rămâne peste țintă. Însă MUFG susține că chiar și o majorare de dobândă este puțin probabil să fie decisivă. ECB, Bank of England și RBA au o atitudine mai hawkish decât se aștepta, iar diferențialele de dobândă este puțin probabil să se miște brusc în favoarea dolarului american. Ceea ce contează nu este atât faptul majorării, cât semnalul — dacă marchează începutul unui nou ciclu sau este o ajustare unică. Scenariul de bază al MUFG este cel din urmă, ceea ce creează riscuri de apreciere pe termen scurt pentru dolar în raport cu euro, fără a răsturna însă perspectiva generală bearish.
Randamentele obligațiunilor de stat americane și dinamica dolarului

Mâinile Fed sunt legate de mult mai mult decât de date. Cu doar două luni înainte de alegerile de la jumătatea mandatului, o consolidare fiscală amplă este exclusă. Politica monetară rămâne singurul instrument. Riscul este asimetric: dacă Fed se abține să acționeze în pofida datelor solide, investitorii vor cere prime de risc mai mari și își vor pierde încrederea, împingând randamentele în sus și curba mai abruptă — exact cum s-a întâmplat după luna iulie. O înăsprire ar fi evitat mare parte din această evoluție.
Scăderea accentuată a dolarului în prima jumătate a lui 2025 a fost, în esență, povestea unei schimbări de narațiune împotriva excepționalismului SUA. Politica comercială a împins în plan secund măsurile prociclice, incertitudinea politică a crescut, iar creșterea s-a mutat către Europa — sprijinită semnificativ de un pachet fiscal al Germaniei. Dolarul s-a stabilizat când zgomotul s-a estompat. Însă slăbiciunile structurale — perspectiva fiscală, prima de termen și problemele de încredere — mențin vie perspectiva negativă asupra monedei americane. Pe termen scurt, tabloul este mai puțin dezechilibrat: zona euro este rezilientă, iar inflația de acolo a crescut neașteptat.
Perspective privind ratele BCE

Însăși BCE se confruntă cu o calibrare dificilă. Economiștii Bloomberg anticipează o singură majorare până la 2,5%, urmată de o pauză până în 2027 — un scenariu dovish, în contrast cu așteptările traderilor, care includ aproximativ încă trei mișcări până la mijlocul anului viitor. Divergența se adâncește pe fondul escaladării din Orientul Mijlociu: prețul petrolului se îndreaptă din nou spre 100 de dolari, iar gazul revine la nivelurile din 2023. O creștere de 25 pb pare necesară, dar este puțin probabil să declanșeze un raliu susținut al euro.
ANZ remarcă faptul că avansul EUR/USD peste 1,17 în august a reflectat nu doar slăbiciunea dolarului, ci și reziliența zonei euro. PIB-ul a crescut cu 0,4% în trimestrul al doilea, iar PMI este în creștere de câteva luni. Reuniunea de politică monetară din 9–10 septembrie va aduce primele proiecții ale BCE de după iunie; acestea ar trebui să confirme reziliența și să susțină euro. Riscul este ca banca să se concentreze pe dezinflația determinată de energie și să își reducă prognozele, ceea ce ar limita raliul instrumentului.

Oricum ar fi, dolarul și euro joacă același joc în septembrie, dar după reguli diferite — fiecare parte așteaptă ca cealaltă bancă centrală să cedeze prima. Cine o va face mai devreme?
Din punct de vedere tehnic, pe graficul zilnic, o străpungere sub 1,1610 la EUR/USD ar reprezenta un semnal de vânzare. În schimb, o mișcare peste 1,1635 ar reprezenta un semnal de cumpărare.
