FX.co ★ EUR/USD. Piesa lipsă a „Marii Triade”: ce indică indicii IFO?

Indicii IFO au exercitat o presiune de fond asupra perechii EUR/USD. Publicarea datelor nu a fost un dezastru pentru euro — departe de asta — însă s-a adăugat la o serie de semnale macro dezamăgitoare, inclusiv la valorile ZEW și PMI din octombrie. În consecință, EUR/USD a scăzut după raport, alunecând spre limita inferioară a intervalului 1,1180–1,1250.

Deși perechea rămâne în continuare în intervalul ei de preț bine definit, indicii IFO pot conta în continuare (la fel ca și ceilalți membri ai acestui „big three”) — mai ales înaintea ședinței Băncii Centrale Europene de joi. Prin urmare, reacția inițială relativ modestă a EUR/USD nu reflectă pe deplin importanța datelor publicate. Impactul lor poate apărea cu întârziere, dacă deteriorarea sentimentului în mediul de afaceri va determina BCE să adopte o poziție mai prudentă în privința înăspririi suplimentare a politicii monetare. În acest caz, IFO/ZEW/PMI ar deveni un argument suplimentar pentru vânzătorii de EUR/USD.

Mai întâi, să ne amintim ce măsoară, de fapt, fiecare dintre acești indicatori. ZEW surprinde sentimentul experților financiari — așteptările lor privind perspectivele economice pentru următoarele șase luni. IFO se adresează direct companiilor: chestionează aproximativ 9.000 de firme pentru a evalua atât condițiile curente, cât și așteptările pentru următoarele șase luni. PMI‑urile se bazează, de asemenea, pe sondaje în rândul companiilor, dar înregistrează în principal modificările lunare ale producției, comenzilor noi, ocupării forței de muncă și costurilor.

Cu alte cuvinte, cei trei indicatori evaluează economia din unghiuri diferite, se completează reciproc și ajută la conturarea unei imagini mai complete.

Valoarea raportului IFO constă în actualitatea sa, acoperirea extinsă pe sectoare și contactul direct cu firmele. Totuși, trebuie reținut că este vorba de evaluări, nu de volume efective de producție. Așteptările se pot să nu se materializeze, media indicelui ascunde divergențele sectoriale, iar situația Germaniei nu poate fi extrapolată automat la întreaga zonă euro.

Prin urmare, publicarea trebuie judecată mai puțin după valoarea principală și mai mult după dinamica componentelor sale.

La prima vedere, situația pare destul de favorabilă: indicele climatului de afaceri a urcat de la 89,9 la 90,2 — cel mai ridicat nivel din mai 2023. Indicatorul a intrat în „zona verde”, în timp ce majoritatea analiștilor anticipau o ușoară scădere la 89,8. Totuși, îmbunătățirea provine în totalitate din sfera așteptărilor, care au sărit de la 90,4 la 91,6. În schimb, evaluarea situației curente a scăzut de la 89,5 la 88,8. Asta înseamnă că firmele germane sunt mai încrezătoare în viitor, dar apreciază mai negativ prezentul. Pentru euro, aceasta este o combinație vulnerabilă, deoarece rezultatele economice concrete trebuie încă să confirme așteptările optimiste.

Defalcarea sectorială a raportului ajută la explicarea acestei divergențe. Sentimentul din industrie s‑a îmbunătățit pe fondul creșterii comenzilor noi: companiile au devenit mai optimiste cu privire la condiții și au semnalat intenții de a majora producția. Construcțiile au arătat, de asemenea, o dinamică pozitivă. Totuși, climatul de afaceri în servicii s‑a deteriorat, pe măsură ce evaluările privind condițiile curente au devenit mai negative. În comerț, indicatorul agregat a rămas neschimbat, dar firmele au început, de asemenea, să vadă situația curentă într-o lumină mai nefavorabilă. Sentimentul în retail s‑a dovedit a fi mai slab decât în comerțul en gros.

Astfel, începutul de revenire industrială nu este încă însoțit de o îmbunătățire comparabilă în sectoarele orientate către consumatori. Acest lucru pune sub semnul întrebării sustenabilitatea redresării Germaniei și reduce importanța mișcării pozitive a valorii principale a IFO.

Să ne amintim că indicele de așteptări ZEW pentru Germania a scăzut în octombrie de la 34,7 la 28,1 (valoarea pentru zona euro a coborât de la 25,8 la 18,5). În același timp, evaluarea situației curente în Germania s‑a îmbunătățit. Cu alte cuvinte, semnalele celor două sondaje diverg într-o anumită măsură. Totuși, rezultatele ZEW ajută la explicarea cererii interne slabe: energia scumpă limitează consumul și investițiile, comprimă veniturile reale și majorează costurile de producție ale companiilor. În astfel de condiții, redresarea Germaniei rămâne vulnerabilă la șocuri externe, iar deteriorarea perspectivelor consumatorilor face ecou slăbiciunii din sectorul comerțului arătate de raportul IFO.

PMI‑urile pentru octombrie au completat tabloul: indicele compozit al zonei euro a scăzut neașteptat de la 53,1 la 51,9, semnalând o încetinire a creșterii. Fluxul de comenzi s‑a slăbit vizibil, angajările aproape au stagnat, iar economia Franței a revenit la contracție; în același timp, prețurile mai mari la energie au adăugat presiune asupra costurilor de producție. Deși prețurile de vânzare au crescut mai moderat în octombrie, presiunea inflaționistă a rămas ridicată. Rezultatul net este un mix extrem de nefavorabil — chiar periculos: cererea slăbește, în timp ce problema inflației persistă.

Cifrele macro „prind viață” atunci când sunt interpretate de oficialii băncilor centrale. Pentru BCE, combinația de semnale de mai sus indică o creștere a riscurilor de stagflație. Noi majorări de dobândă ar putea răci cererea și mai mult, fără a elimina însă cauza principală a prețurilor mai mari la energie. Prin urmare, mă aștept ca BCE, în această săptămână, nu doar să mențină dobânzile, ci și să sublinieze riscurile de încetinire a creșterii, ceea ce ar pune presiune pe euro. Christine Lagarde va trebui să echilibreze lupta împotriva inflației cu costurile acesteia.

Fed are mult mai mult spațiu pentru a rămâne hawkish. Cererea internă robustă îi permite băncii centrale americane să se concentreze pe combaterea inflației și să își mențină tonul ferm. Astfel, chiar și cu decizii formal identice de menținere a dobânzilor, mesajele BCE și ale Fed ar putea diferi — și nu în favoarea euro.

Evaluează IFO, ZEW și PMI din octombrie împreună, în această lumină. „Big three” nu indică un colaps al economiei europene, dar subliniază fragilitatea redresării și limitează spațiul pentru o retorică cu adevărat hawkish din partea BCE. Dacă Lagarde accentuează riscurile pentru creștere, în timp ce Fed insistă asupra necesității de noi măsuri antiinflaționiste, balanța s‑ar putea înclina în favoarea vânzătorilor de EUR/USD. O străpungere clară, susținută și menținerea sub 1,1180 ar confirma fără echivoc acest scenariu.